filme tari

Bun. Sa-ntelegem ca Uma Thurman a lasat razbunarea si planurile malefice deoparte si a preferat sa experimenteze viata de printre cratite? Se pare ca da, atat timp cat frumosul ei chip zace maiestuos pe afisul de prezentare al lui “Motherhood”; spre ghinionul ei. Nu stim cat de bine se poate identifica diva lui Tarantino cu rolul de mama supraaglomerata, caci actrita desi este la randul ei mama a doi copii, as crede ca la Hollywood discutiile pe acest subiect se duc altfel. “Motherhood” este proiectul lui Katherine Dieckmann (bineinteles ca trebuia sa fie o tipa la mijloc!) si care desi incearca sa vada si de cealalta parte a baricadei, in acest caz, din perspectiva taticilor, nu se salveaza de la vesnicul mesaj plicticos cu alura feminista. Si daca pe mine m-a iritat aspectul, nu vreau sa-mi imaginez ce reactii in lant se vor declansa in randul barbatilor. Despre Uma Thurman v-am spus ca este cap de afis (la propriu, chiar!), insa nu va asteptati la alte nume cu rezonanta. Sotul Umei este aici genul tipului pasionat de propriul timp, uita si face oarecum abstractie de responsabilitatile unui cap de familie, iar ea, o biata consoarta, abia face fata situatiei. Si acum surpriza cea mare: in tot amalgamul asta de idei, Dieckmann, regizoarea, tot isi face timp sa-i dea o lectie femeii. Da, ei, nu lui. Si daca stau bine sa ma gandesc, numa’ feminism n-o mai fi asta…

Eliza Walsh (Uma Thurman) cochetase in adolescenta cu scrisul, ba chiar ajunsese sa aiba la un moment dat operele sale de science-fiction publicate intr-o carte. Si poate ar fi ajuns cunoscuta dar si apreciata in acest domeniu, daca gandurile ei de maritis nu s-ar fi implinit. Si iat-o pe Eliza noastra alaturi de Arvey, noul punct de sprijin din viata protagonistei. Tipul, pasionat de literatura si carti, pare a face cuplul ideal cu ea, dar asta doar pana la momentul in care apare Clara, primul copil al celor doi. Si la scurt timp, isi face aparitia si Lucas, mezinul casei.

Noul rol de care Eliza trebuie sa se achite, cel de mama full-time, este unul frumos si care pare s-o implineasca pe aceasta, dar nu in conditiile in care primeste foarte putin ajutor din partea lui Arvey, locuieste la ultimul etaj al unui bloc fara lift din Manhattan si are grija si de vecina si pisica acesteia. Totul pare sa functioneze in ciuda ritmului alert, insa atunci cand Eliza doreste sa participe la un concurs de compuneri pentru mamici si cere opinia sotului, s-ar putea sa aiba parte de cateva neplaceri si chiar revelatii.

Bla-bla-bla..! La asta se rezuma, foarte pe scurt, tot ceea ce se intampla cu “Motherhood”. Singurul lucru bun si credibil? Prestatia Umei Thurman si a fiicei de imprumut, Daisy Tahan. Restul e tacere (sa citez din clasici). Si, chiar asa, daca stai sa analizezi tot ceea ce se intampla in film, incepi sa nu mai ai habar ceea ce-si doreste Eliza cu adevarat de la viata: sa-si redobandeasca statutul de scriitor, sa renasca ca si femeie, sa recastige afectiunea si dragostea sotului, sa fie o mamica ideala si sa termine cu bine de pregatit petrecerea Clarei sau doar sa castige amaratul ala de concurs? Si ne mai alintam spunand ca barbatii sunt fiintele nehotarate. Si, spre final, va recomand sa nu va puneti toata increderea in “Motherhood”, s-ar putea sa nu mearga.

Vizionati trailer: