filme tari

Un nou film de-al lui Jean-Pierre Jeunet? Si dupa 5 ani de la ultima sa ecranizare? Asa ceva nu pot pierde…Mi-as fi zis daca as fi cautat cateva informatii despre Micmacs inainte sa merg sa-l vad. Dar, rusine sa-mi fie, n-am facut-o si am mers sa-l vad si gata, pregatita sufleteste pentru orice mi-ar putea rezerva. De regula imi place sa fiu surprinsa la filme, sa incerc sa recunosc actorii sau regizorii lor. In cazul de fata n-a fost chiar asa greu. Micmacs este un film 100% Jean-Pierre Jeunet si iti dai seama de asta in primele 10 minute.

Bazil (Dany Boon) nu a avut o viata tocmai usoara. Cand era mic, si-a pierdut tatal dupa ce acesta a calcat pe o mina, in timpul armatei. Ani mai tarziu, Bazil aproape ca se reuneste cu tatal sau, dupa ce este impuscat accidental in cap in timp ce-si vedea linistit de magazinul sau de casete video. Scapa totusi cu viata, dar cand iese din spital descopera ca si-a pierdut casa si slujba, fiind nevoit sa doarma pe strazi. Dar se imprieteneste cu Placard, un om al strazii, care il duce pe Bazil in sanul familiei sale, un grup de outsiders care isi construisera o adevarata casa-ascunzatoare sub o groapa de fiare vechi. Acesti oameni erau cu adevarat neobisnuiti: un tip care batuse recordul mondial ca ghiuleaua umana, un geniu al numerelor, o contorsionista, si tot asa. Bazil se simte bine in noul sau camin. Acum intervine si intriga. In timp ce era in oras, Bazil descopera doua cladiri, una vis-a-vis de cealalta: fabrici producatoare de armament, cea care a fabricat glontul din capul lui Bazil si cea care a facut mina pe care a calcat tatal sau. Bazil si prietenii sai pun la cale o serie de trucuri elaborate pentru a-i face pe sefii celor doua companii sa se intoarca unul impotriva celuilalt. Mare parte din film surprinde aceste trucuri, care mai de care mai geniale, demonstrandu-ne inca o data cat de ingenios este regizorul Jeunet.

Micmacs aduce foarte mult cu Amelie si mai ales cu Delicatessen, primul film al regizorului francez, despre care promit sa scriu foarte curand. Micmacs are elementele vizuale si umorul caricatural cu care ne-a obisnuit Jeunet. Este un film exceptional, fara cusur, unde totul se potriveste perfect, iar pentru mine, cel putin, a fost mai mult decat o incantare. Cand vine vorba de filme, francezii cu siguranta stiu ce fac, iar Micmacs ilustreaza clar acest lucru. Nici nu se pune problema sa-l ratati!

Vizionati trailer: