Last Night (2010)

“What I wouldn’t have given to have tired of you…”

În dublă ipostază, Massy Tadjedin ne etalează atât îndemânarea regizorală, cât și măiestria de scenarist în lucrarea “Last Night”. În 2005 a mai colaborat cu Knigtley pentru thrillerul psihologic “The Jacket”, un film care a bifat un succes răsunător. De data aceasta fac echipă pentru o dramă romantică ce, contrar așteptărilor, nu este un film de dragoste, ci despre dragoste și sentimente. Se sondează natura umană, pusă în situația de a-și încălca promisiuni, principii și legăminte rostite cu încredere în fața celui iubit.

Joanna (Keira Knightley) și Michael (Sam Worthington) sunt căsătoriți de patru ani și au în aparență un mariaj fericit, numai că lucrurile nu sunt așa cum și-ar dori. Reticientă în a o acceptă pe Laura (Eva Mendes), colega atrăgătoare a soțului său, Joanna pune la îndoială devotamentul acestuia. Femeia “sufocantă” îl însoțește pe Michael într-o călătorie de afaceri, lăsând-o pe Joana plină de suspiciuni. Rămasă singură, se pare că șansa de a-l reîntâlni pe Alex (Guillaume Canet), o dragoste mai veche îngropată, nu este cea mai bună opțiune. Cuplul , despărțit de distanță, este pus în situația de a face față tentației, de a-și pune în balanță alegerile făcute și a  se întreba dacă s-au întovărășit cu persoana potrivită. Totul, într-o singură seară…

Lucrurile banale care sunt parte în existența fiecărui individ, precum o ceartă, discuția de împăcare, pregătirea de a ieși în oraș, sunt identificate ușor și în pelicula dezbătută, invocându-se astfel realism și naturalețe.
Actorii, cu o carieră deja bine înrădăcinată în industria filmului, profesează roluri  simple  cu o însuflețire ireproșabilă, dedicând astfel personajelor lor o etichetă neutră. Nici un caracter nu poate fi catalogat negativ sau pozitiv. Francezul Guillaume Canet (Ensemble c’est tout), renunță la masca teatrală și aruncă pe ecrane un individ sensibil, deopotrivă burlac convins îndrăgostit. Worthington, să-mi fie scuzată îndrăzneala, dar deși în Avatar și-a afirmat calitățile actoricești, acum pare că este mai degrabă un musafir neinvitat într-un film la care nu vrea să ia parte.
Fiecare protagonist se face vinovat de o trădare, însă deși condamnabilă, nu-i poți judeca. Muzica nu ajută în mod deosebit scenariul filmului, pe alocuri aglomerând pentru că, având în vedere ritmul static, un sound care intensifică melancolii nu creditează momentele într-un raport bun.

Vizionați trailer: