La vida de los peces (2010)

0

Deși de câțiva ani suntem asaltați de producții nord-americane cu bugete deranjante, uneori un film independent, produs într-un stat mic, captează atenția. Acesta este cazul peliculei ”La vida de los peces”(Viața peștilor), o producție din Chile, unde este expusă o poveste de dragoste neobișnuită. Andres (Santiago Cabrera) este un jurnalist cunoscut stabilit la Berlin, care în momentul reîntâlnirii cu prietenii din copilărie este forțat să își amintească întâmplări dureroase. Titlul face trimitere la modul în care o persoană poate fi limitată din cauza unei relații eșuate și îngrădirea impusă, asemenea unor pești în acvariu.

Marea problemă a acestui proiect este imaginea și modul în care apar personajele pe ecran. Cadrele sunt extrem de strânse, astfel încât am putut să văd fruntea actorului principal doar de patru ori într-o oră și jumătate. Într-adevăr, se poate argumenta că acest stil regizoral întregește filmul și acompaniază numeroasele metafore din el, și înțeleg că viziunea artistică este esențială, dar care este bariera între a-ți hrăni propriul ego creativ și a incomoda persoanele care vor să îți vadă proiectul? Desigur, interpretarea lui Santiago Cabrera distrage atenția de la micile inconveniențe, fiind singurul actor din film care pare să aibă 33 de ani, nu peste 40, dar tocmai acest factor m-a împiedicat să cred cu tărie că ei toți au fost prieteni la un moment dat; personajul lui pare rupt dintr-o revistă a celor mai spectaculoase vieți, pe când ceilalți abia pot face față problemelor zilnice, neștiind cum să reacționeze la situații elementare, precum creșterea corectă a propriilor copii.

”La vida de los peces” nu este un film pentru toată lumea deoarece poate plictisi în anumite momente, dar dacă vrei să iei o pauză de la filme de acțiune, cu finaluri previzibile și să vezi emoții umane pure, atunci merită să îl vezi. Cred că asta a fost și intenția regizorului Matias Bize, care după ce a torturat audiența cu cadre strânse și l-a ținut captiv, la o petrecere, pe personajul principal, adăugând la starea de neliniște, la final l-a eliberat, atât din punct de vedere vizual, cât și emoțional.

Vizionati trailer: