Bun. Sa ma gandesc unde am ramas. Mai imi notez din cand, in cand, prin oras cuvinte pe o bucata de hartie ca ajuns acasa sa-mi aduc aminte de ideile de pe parcursul zilei.
Mancarea.
Uitasem sa va vorbesc ieri despre mancare. De fapt si eu mi-am amintit vineri pe la un 6 dupa masa ca nu am mancat nimic. Mancarea nu mi s-a parut exagerat de scumpa. De multe ori gasesti restaurante in centrul Bucurestiului cu preturi mai piperate ca la Cannes. Un lucru important: toate restaurantele au preturile la vedere, pe un meniu afisat la intrare. Doar ca sa nu faci vreo gafa. Astazi, de exemplu, am fost pana la un supermarket. Doua zile mi-au trebuit sa-mi dau seama ca pot sa caut pe net adresa supermarketului. Mi-am facut de acolo niste cumparaturi alimentare. Nu de alta, dar cand ajung “acasa” uit mereu ca nu am un frigider (nu are camera frigider) cu apa. Si in prima noapte m-am trezit insetat zicandu-mi: “daca nici apa de la robinet, din Cannes, nu e buna.. atunci care mai e?:))”.
La Boutique Officielle.
Ca fiecare brand care se respecta, si Festival de Cannes are un magazin oficial. Tricouri, sepci, brelocuri, cani (asa ma enerveaza canile) si tot felul de prostioare. Nu am rezistat sa nu-mi iau un tricou, nu de alta, dar si imprimeul este interesant.
Buticul de poze.
“Montee Des Marches” este denumirea urcarii treptelor rosii ale Festival de Cannes. Si pentru ca pe acele trepte nu ajung neaparat numai celebritati, niste fotografi s-au gandit ca poate si omul de rand vrea o poza cu el urcand acele trepte. Si te duci frumos la un cort si te cauti prin vreo 10 albume datate pe zile, poate, poate apari si tu in vreuna. Era ceva lume in cort cand am trecut eu pe langa el.
Proiectia filmelor.
Ma gandeam acum ca este o intreaga experienta si vizionarea asta a filmelor. Salile sunt moderne, scaune sunt de culoare rosie, covorul rosu este aproape peste tot. Daca in program scrie ca filmul incepe la 14:45 pai sa stiti ca la 14:45 incepe genericul festivalului. Genericul nu depaseste 30 de secunde si reprezinta niste trepte din sticla (pe care se afla un covor rosu) care urca din mare pana la stele, moment in care apare sclipitor logo-ul festivalului. Chiar, la “Making Fuck Off” treptele erau galbene, ca un fel de parodie catre filmele aflate in competitie.
Banuiesc ca stiti ce ciudat este sa vezi un film la 10 dimineata. Cand iesi afara mereu te astepti sa fie mai intuneric asa. Chiar te orbeste lumina puternica a soarelui (bineinteles ca s-au gandit niste oameni sa vanda prin zona niste palarii si niste ochelari de soare).
La Festival se intampla ca proiectia filmelor sa se faca in prezenta unor oameni care au avut legatura cu realizarea filmului (regizor, producator si/sau actori). Dupa fiecare proiectie, indiferent de cat de slaba a putut fi, lumea aplauda. Sincer. Nu oricine ajunge sa aiba filmul proiectat in cinematografele Festival de Cannes. V-am pus si niste poze cu o parte din salile de proiectie.
Walk of fame.
Si Cannes-ul are “walk of fame”-ul sau. Dar aici nu este un bulevard plin cu stele si nume de vedete ci parcul de langa Palais du Festival este bordurat cu placi pe care se afla amprentele mainilor vedetelor alaturi de o semnatura. Toate marile nume ale cinematografiei, care au venit la festival, au o placa in parc.
Foreign people.
4000 de jurnalisti din 80 de tari, atatia oameni sunt acreditati la festival. Toate limbile posibile le auzi de la acesti oameni sau de la filmele pentru care au venit. Dupa evenimente ca Olimpiada sau Cupa Mondiala se spune ca Festivalul de Film ar fi urmatorul eveniment in ordinea importantei ca acoperire media.
Toate episoadele le gasesti pe: filmetari.com/cannes!
:)) Eu am zis exact invers dupa experienta Cannes: mancarea mi s-a parut foarte, foarte scumpa… Restaurantele de pe Croisette sunt cat de cat ok ca preturi, dar daca o iei pe stradutele secundare te trezesti ca alea sunt si mai scumpe…