Actori: Sam Neill, Peter O’Toole, Bryan Brown, Jeremy Northam
Daca doresti sa privesti un film pe care nu il poti intelege usor sau care te poate duce intr-o stare de uimire absoluta, poti alege “Dean Spanley”. O asemenea stare mi-a fost indusa de faptul ca un mare actor, aflat acum la o varsta foarte inaintata, si vorbesc acum de Peter O’Toole, a ales sa joaca intr-un film neo-zeelandez care nu spune nimic. Sau care incearca sa intre in lumea spiritismului pe usa din spate, alegand reincarcarea unui caine in trupul unui preot, care are viziuni despre viata anterioara numai dupa un pahar de vin.
Fisk Junior (Jeremy Northam) si-a facut un obicei sa vina o data pe saptamana la tatal sau (interpretat de Peter O’Toole), in ziua de joi, pentru a incerca sa ii faca batranetile mai antrenante, ducandu-l la tot felul de conferinte, la clubul din oras pentru un pahar de vin sau un whisky. Intr-una din vizite, merg la o
conferinta a lui Swami Nala Prash, un “sfant” indian care le vorbeste de reincarnare, discurs la care participa si noul preot al comunitatii, Dean Spanley. Acesta are o mare afinitate atat pentru spiritism si vietile anterioare, cat si pentru celebrul vin unguresc Tokay. Din acest moment, incep intalnirile lor saptamanale, in care Dean Spanley, dupa cateva pahare de Tokay, gasite cu greu de Fisk, le povesteste acestora despre viata lui anterioara cand fusese caine. El nu numai ca povesteste, ci chiar se transpune in pielea 
animalului care fusese, reusind in fiecare sedinta sa ii uimeasca pe cei care asista, iar acestia sa isi doresca mereu o noua intalnire.
Nu am gasit niciun sens in acest film, nu am inteles care a fost ideea pentru alcatuirea unui film, care initial parea sa curga bine. Mai cu seama ca avem de-a face cu actori de valoare. In afara reconstituirii fidele a Angliei sfarsitului de secol 19 si nemuritorul Peter O’Toole, nu am gasit nicio alta calitate.
Trailer:
