John Carter (2012)

John Carter este un film fantasy plin de actiune, sau cel putin atat de multa actiune cat poti gasi la un film de +12 ani, si care reuseste sa fie misterios si colorat, dar care pierde nota mare prin straduinta prea mare la care a fost supus de catre producatori si scenaristi. Culmea este ca povestea lui dateaza de foarte mult timp, de 100 de ani, atunci cand prima carte a povestii cu pricina a fost publicata. 5 ani mai tarziu, prin 1917 “A Princess of Mars” a fost publicata, iar astazi avem filmul cu pricina. In imax 3D, cu Marte, nave semi-spatiale, Virginia, extraterestri verzi, cu o splendida Lynn Collins si cu batalii intre gloante si sabii.

Povestea este putin mai complicata si puzzle-ul va fi construit in mintea privitorilor abia la final. Si cum sa vi-l povestesc fara sa stric surprizele? Ganditi-va la un veteran al Razboiului Civil american care se teleporteaza pe Marte, Marte care este si ea intr-un fel de razboi civil. Iar omul nostru, caci de John Carter este vorba, ar vrea sa scape si sa se intoarca acasa la aurul lui insa da peste o printesa care ar cam avea nevoie de salvare. Si, stiti cum e in povestile astea de la Disney, ai cam vrea sa fie salvata printesa. Am apreciat bataliile astea intre nave spatiale si sabii (mi s-au parut destul de autentice), am avut ceva de comentat la creaturile verzi care erau niste Avatari cu o pereche de maini in plus si am considerat de bun augur prezenta monstrului-catel care a smuls cateva zambete prin sala.

John Carter este un film care poate ai fi mindblowed daca ai fi copil, care reuseste sa te incante daca vrei un film fantasy/disney  si care lasa fara emotie pe cei care cauta lacune in scenariu sau legaturi mai bine facute. Pentru un film facut de Disney, cu un regizor care in viata lui a facut numai animatii si cu doi actori principali din lista de actori secundari ai lui X-Men Origins: Wolverine, eu zic ca productia se va descurca destul de bine. A costat cam mult, ce-i drept, dar asteptam partea a 2a din trilogie.

Vizionati trailer: