Hachiko: A Dog’s Story (2009)

8

Când v-am prezentat prima oară trailerul acestei producţii m-am declarat, încă de pe atunci, nerăbdătoare să o urmăresc. Acum, după ce dorinţa mi s-a împlinit, revin cu o părere şi cu o recomandare pentru toţi iubitorii de animale: vedeţi filmul! Îl veţi îndrăgi cu siguranţă pe Hachiko. Acum, părerea mea despre film este că nu trebuie ratat. Şi nu zic asta numai pentru scumpetea de căţel care m-a cucerit de când l-am văzut prima dată, ci şi pentru modul în care a fost gândit şi realizat filmul. E drept, nu are un scenariu complex, nu abundă în metafore şi înţelesuri ascunse dar, în schimb, dovedeşte că o imagine transmite mai mult decât o pot face cuvintele. De fapt, tot farmecul peliculei constă în faptul că te lasă pe tine, ca spectator, să-ţi construieşti propria viziune asupra felului în care s-au petrecut lucrurile. Şi, automat, fără să vrei, te trezeşti cumva implicat în poveste. Fie că e emoţional, intelectual sau instinctiv, pelicula îţi lasă ceva.

Iar coloana sonoră, vai, se află în incredibilă armonie cu tot filmul. Muzica de pian e dumnezeiască.

De actori nu pot spune foarte multe pentru că au contribuit destul de puţin. Nu s-a pus accentul pe conturarea personajelor, ci pe relaţiile dintre acestea. Relaţii pe care nu le-au putut evidenţia decât prin imagini, prin gesturi, prin priviri, prin expunerea unor situaţii de viaţă sau întâmplări şi moduri de reacţie la aceste situaţii. Revenindu-mi în minte mesajul pe care îl are filmul, mi-am adus aminte de Odiseea lui Homer, în care Penelopa îl aşteptase pe bărbatul ei, Odiseu, să se întoarcă acasă, timp de 30 de ani. Vă puteţi imagina, oare, cât este de dureros să aştepţi atâta vreme pe cineva pe care îl iubeşti? Sincer, mi se pare greu de crezut că poate vreun om să suporte o astfel de aşteptare. Şi uite că un câine vine să-mi dea o lecţie de viaţă. Să-mi arate că se poate.

Trebuie să mărturisesc că stoicismul şi dârzenia lui Hachiko m-au impresionat. Până să dau de acest film nici nu auzisem de povestea acestui câine. Pentru că Hachiko chiar a existat şi pelicula e bazată pe întâmplări reale. Poate asta o şi face atât de … dureroasă. Dacă aş fi ştiut că e pură ficţiune poate povestea nu m-ar fi marcat aşa mult. Nu o să vă spun mai mult despre subiectul filmului. E de ajuns să ştiţi că implică un câine foarte loial care îşi aşteaptă stăpânul foarte mulţi ani şi care îl regăseşte în cele din urmă. Restul amănuntelor ar fi frumos să le descoperiţi singuri. Iar o părere e binevenită :D.

Vizionati trailer:

8 COMENTARII

  1. L-am vazut si eu, motivata de recomandarea ta. Mi-a placut extraordinar de mult…si parca nu ma puteam opri din plans. Era totul static, si totusi eu plangeam, pentru ca imi imaginam ce simte Hachiko. A fost… formidabil!

  2. Incredibil de miscator acest film. Multumesc de recomandere de altfel, caci daca nu as fi gasit aceasta recenzie sigur nu as fi aflat de acest film. Recunosc, am 17 ani dar la finalul filmului am plans ca un baietel, am plans ca atunci cand mi-a murit primul meu caine. Foarte emotionant filmul!

  3. Tocmai ce l-am văzut şi, într-adevăr, este un film foarte emoţionant, cu o regie bună, în timp ce art-directorul reuşeşte să facă totul să arate perfect.
    În rest, însă, scenariul are mari lipsuri, iar interpretările actorilor… să zicem că sunt cu puţin mai bune decât ale celor din Poliţist, adjectiv. 🙂
    Dar îl recomand!

  4. De cand ma stiu am admirat cainii si i am vazut ca pe niste fiintze de la care avem de invatat … de obicei nu las comenturi, nu am vrut decat sa ti spun decat, Multumesc pt recomandare… un film o poveste si un caracter superb

  5. […] Filmul United 93 a fost si este unul foarte emotionant, mai ales pentru americani si pentru cei ce au rude in Statele Unite. De ce? Pentru ca povestea sa este una dintre cele mai sensibile din istoria americana, si anume, atentatele de la 11 septembrie. In acea zi, au fost deturnate 4 avioane americane, doua ce au lovit World Trade Center, unul Pentagonul si cel de-al patrulea, ce avea in vizor Casa Alba. Filmul United 93 aduce in prim plan acest ultim avion, care si-a ratat tinta, tocmai pentru ca pasagerii  zborului cu numarul 93 si-au dat seama de planurile teroriste si s-au unit pentru a le impiedica. Revolta pasagerilor a dus la prabusirea avionului undeva la 250 km de Washinghton. Chiar daca acest film a fost regizat de un britanic, si anume, Paul Greengrass, acesta reuseste sa aduca la viata, cu ajutorul rudelor pasagerilor si a membrilor echipajului care au furnizat informatii, o poveste incredibil de impresionanta si de trista. 14. Hachiko: A Dog’s Story (2009) […]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.