filme tari

Când v-am prezentat prima oară trailerul acestei producţii m-am declarat, încă de pe atunci, nerăbdătoare să o urmăresc. Acum, după ce dorinţa mi s-a împlinit, revin cu o părere şi cu o recomandare pentru toţi iubitorii de animale: vedeţi filmul! Îl veţi îndrăgi cu siguranţă pe Hachiko. Acum, părerea mea despre film este că nu trebuie ratat. Şi nu zic asta numai pentru scumpetea de căţel care m-a cucerit de când l-am văzut prima dată, ci şi pentru modul în care a fost gândit şi realizat filmul. E drept, nu are un scenariu complex, nu abundă în metafore şi înţelesuri ascunse dar, în schimb, dovedeşte că o imagine transmite mai mult decât o pot face cuvintele. De fapt, tot farmecul peliculei constă în faptul că te lasă pe tine, ca spectator, să-ţi construieşti propria viziune asupra felului în care s-au petrecut lucrurile. Şi, automat, fără să vrei, te trezeşti cumva implicat în poveste. Fie că e emoţional, intelectual sau instinctiv, pelicula îţi lasă ceva.

Iar coloana sonoră, vai, se află în incredibilă armonie cu tot filmul. Muzica de pian e dumnezeiască.

De actori nu pot spune foarte multe pentru că au contribuit destul de puţin. Nu s-a pus accentul pe conturarea personajelor, ci pe relaţiile dintre acestea. Relaţii pe care nu le-au putut evidenţia decât prin imagini, prin gesturi, prin priviri, prin expunerea unor situaţii de viaţă sau întâmplări şi moduri de reacţie la aceste situaţii. Revenindu-mi în minte mesajul pe care îl are filmul, mi-am adus aminte de Odiseea lui Homer, în care Penelopa îl aşteptase pe bărbatul ei, Odiseu, să se întoarcă acasă, timp de 30 de ani. Vă puteţi imagina, oare, cât este de dureros să aştepţi atâta vreme pe cineva pe care îl iubeşti? Sincer, mi se pare greu de crezut că poate vreun om să suporte o astfel de aşteptare. Şi uite că un câine vine să-mi dea o lecţie de viaţă. Să-mi arate că se poate.

Trebuie să mărturisesc că stoicismul şi dârzenia lui Hachiko m-au impresionat. Până să dau de acest film nici nu auzisem de povestea acestui câine. Pentru că Hachiko chiar a existat şi pelicula e bazată pe întâmplări reale. Poate asta o şi face atât de … dureroasă. Dacă aş fi ştiut că e pură ficţiune poate povestea nu m-ar fi marcat aşa mult. Nu o să vă spun mai mult despre subiectul filmului. E de ajuns să ştiţi că implică un câine foarte loial care îşi aşteaptă stăpânul foarte mulţi ani şi care îl regăseşte în cele din urmă. Restul amănuntelor ar fi frumos să le descoperiţi singuri. Iar o părere e binevenită .

Vizionati trailer: