Greenberg (2010)

0

Nu ştiu ce părere ai avut până acum despre Ben Stiller, dar, după ce vei vedea acest film, cu siguranţă îl vei urî şi-l vei iubi în aceeaşi măsură. Greenberg este o poveste indie clasică. Personajele sunt şi ele aceleaşi pe care le poţi vedea în majoritatea filmelor independente. Nici despre situaţiile imaginate de către scenarist nu pot spune că sunt surprinzătoare. Şi, cu toate astea, Greenberg constituie o experienţă deosebită. Iar meritul îi aparţine, în cea mai mare măsură, lui Ben Stiller, dar şi regizorului Noah Baumbach, ale cărui filme sunt întotdeauna marcate de un umor negru şi ale cărui personaje se află mereu în căutarea propriilor vieţi.

Roger Greenberg (Ben Stiller) este un personaj tipic pentru filmele lui Baumbach. Este nesuferit, dar fără a fi rău-intenţionat. Are tendinţa de a se autodistruge, dar fără a fi conştient de acest lucru. Este amuzant, dar fără a stârni hohote de râs.
Greenberg tocmai a sosit din New York în L.A. pentru a avea grijă de casa fratelui său, care pleacă împreună cu familia sa în concediu în Vietnam. I se spune că dacă are nevoie de ceva, poate apela cu încredere la Florence (Greta Gerwig). Încă din primul moment în care-i vedem pe cei doi împreună ne dăm seama că urmează să se întâmple ceva între ei. De altfel, filmul lui Baumbach poate fi văzut ca o comedie romantică, una neconvenţională şi una cu un umor negru. Încetul cu încetul aflăm şi povestea din spatele personalului Roger Greenberg. A făcut parte dintr-o formaţie rock căreia i se oferise primul şi singurul contract cu o casă de discuri, însă el a fost cel care l-a refuzat, după care trupa s-a destrămat. Acum este tâmplar şi proaspăt întors dintr-un spital psihiatric. Principalul lui scop în momentul de faţă este să nu facă nimic. Problema este că face lucruri, spune cuvinte care-i rănesc pe cei din jurul său!
Florence este şi ea puţin pierdută, e derutată şi habar n-are ce vrea să facă cu viaţa ei. Dar se aventurează într-o aşa-zisă relaţie cu Roger doar din pură curiozitate, parcă fără a realiza ceea ce i se întâmplă.

Roger Greenberg şi Florence sunt doi oameni care au pierdut controlul asupra propriilor vieţi, asupra a ceea ce simt sau a ceea ce fac. Numai că traiectoriile lor sunt oarecum diferite. Dacă Florence se lasă în voia destinului, reacţiile sale la ce i se întâmplă fiind fade şi aproape inutile, Greenberg se află într-o derivă controlată, gesturile şi vorbele sale reflectă, de cele mai multe ori, opusul a ceea ce simte. La finalul filmului sunt câteva întrebări la care e greu să găseşti un răspuns plauzibil şi normal. Spre exemplu, de ce acceptă Florence să se culce cu un tip ca Roger este un adevărat mister pentru mine. Însă acesta este farmecul filmelor lui Noah Baumbach, nu oferă explicaţii pentru acţiunile sale, lucrurile pur şi simplu se întâmplă, ca şi în viaţă, de multe ori.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.