Filmul Lunii: The Amazing Spider-Man (2012)

Se intampla sa fie 2010 atunci cand Sony Pictures i-a anuntat pe Tobey Maguire si pe Sam Raimi despre faptul ca nu va mai exista un “SpiderMan 4”. Nu a trecut mult timp pana cand Marc Webb a fost anuntat drept regizorului unui film “SpiderMan” care avea sa ia povestea de la inceput. Webb l-a ales pe Garfield, Andrew Garfield, in rolul Omului Paianjen spunand (si citez): “Though his name may be new to many, those who know this young actor’s work understand his extraordinary talents. He has a rare combination of intelligence, wit, and humanity. Mark my words, you will love Andrew Garfield as Peter Parker.”. Dupa nici 3 luni, Andrew Garfield este nominalizat la Globul de Aur pentru rolul din “The Social Network” si incepe sa se concentreze tot mai mult la rolul celebrului supererou.

Personal, si m-ati mai auzind spunand-o, niciodata nu mi-a placut Tobey Maguire (ca sa nu mai vorbesc de Kirsten Dunst). Iar Garfield este ceea ce nu a reusit niciodata sa fie “vechiul” Om Paianjen. Un personaj cu mult umor, dramatic, dar carismatic in acelasi timp. Iar nota 9 din acest articol nu este data calitatii filmului (pentru ca filmului, luat ca simplu film, nu trece de 7) ci prestatiei unui super erou de care sa fii mandru si in care sa crezi, tu sau copilul din tine. Iar “The Amazing SpiderMan” ghiciti ce face? Da, pune acel “Amazing” in titlu. Si la propriu, si la figurat.

Sa nu va asteptati la mai multa actiune, nu. Dar asteptati-va la sarituri si miscari mai spectaculoase, la un 3D bun si la o imagine care se vede spectaculos in IMAX. Asteptati-va la o trilogie, la un “preview” imediat dupa generic (deci nu plecati repede din sala) si la un super-erou asa cum trebuie sa fie un super-erou.

“Secrets have a cost. They’re not free. Not now, not ever.“