Filme tari de Crăciun

3

Ho, ho, ho, Santa Claus is coming to town! Da, dragii mei, suntem în acea minunată perioadă a anului. Nu ştiu de alţii cum sunt, dar eu iubesc Crăciunul şi tot ce presupune această sărbătoare. Mâncare bună, vin fiert, muuulte cadouri, dar şi mai multe filme bune. Şi ştiţi deja, sunt două lucruri care anunţă venirea Crăciunului: zăpada şi grila de programe de la televizor.

Nu ştiu care dintre voi aţi fost naughty or nice anul acesta, dar eu ofer cadou tuturor o listă cu filmele mele preferate de Crăciun, pe care le puteţi viziona şi voi în această perioadă. Ordinea acestora este cronologică.

1) Home Alone (1990)– Nu cred că există an în care acest film să nu fie difuzat la televizor, de Crăciun. Şi nu că aş avea ceva împotrivă, e unul dintre cele mai bune filme cu această tematică, unde umorul este oferit din belşug. Este un clasic al acestui gen şi unul dintre cele mai faimoase filme ale anilor ’90, cu încasări record. Deşi cred că l-am văzut de zeci de ori, nu  mă voi opri din a-l recomanda nici când voi atinge pragul de 60 de ani. Apropo, să menţionez că doar primele două părţi merită văzute. [2 nominalizări la Oscar]

2) How the Grinch Stole Christmas (2000)– Iată un alt film care a intrat pe lista mea de repeat şi pe care l-am îndrăgit încă din primele minute. Jim Carrey chiar merită aplauzele noastre, face un rol minunat şi sincer nu cred că există actor mai potrivit care să-l interpreteze pe Grinch. Este o comedie foarte foarte haioasă, numai bună de văzut cu familia. [ câştigător Oscar]

3) Love Actually (2003)– Pe principiul All I want for Christmas is loveLove Actually este o comedie britanică absolut încântătoare, un film foarte bun pentru a “umple” atmosfera de sărbători, dar care după părerea mea poate fi văzut şi cu alte ocazii (de exemplu, într-o seară romantică cu partenerul). Deşi nu sunt eu cea mai mare fană a comediilor romantice (în mare parte le detest),  acest film  m-a cucerit complet şi mi-a oferit acea stare specifică sărbătorilor. [ 2 nominalizări la Globul de Aur]

4) The Polar Express (2004)- Cine nu crede în Moş Crăciun? Ei bine, pentru ăştia mai neîncrezători, există o soluţie. Vizionaţi acest film. Nu cred că există un remediu (cinematografic, desigur) mai bun decât acesta, pentru a intra în “the Christmas mood”. Calitatea foarte bună a animaţiei da viaţă şi culoare spiritului de sărbători. Trenul “Polar Express” o să vă ofere o mică călătorie (de vreo 1 oră şi jumătate) în lumea copilăriei. [3 nominalizări la Oscar]

5) A Christmas Carol (2009)– Un alt film cu magnificul Jim Carrey în rolul principal şi care poartă amprenta regizorului de la The Polar Express. Poate nu este chiar cea mai veselă producţie pentru Crăciun, dar cu siguranţă este o lecţie pentru cei care nu cred în magia acestei sărbători. Bazat pe una dintre poveştile lui Charles Dickens, filmul este un pic cam macabru şi l-aş recomanda mai mult pentru adulţi, decât pentru copii. De remarcat calitatea foarte bună a animaţiilor şi asemănarea personajelor cu actorii.

Sunt zeci şi sute de pelicule cu tema Crăciunului, dar eu am vrut să vi le împărtăşesc pe cele care, în viziunea mea, sunt cele mai bune. Desigur, puteţi să vă lăsaţi propria lista într-un comentariu mai jos. Eu vă urez un Crăciun cât se poate de fericit, un An Nou mai bun şi să ne citim în continuare. 😀

Merry Christmaaaaas!

3 COMENTARII

  1. Boccaccio în Decameronul

    Deși am intenționat să îmi exprim opinia despre film, în cazul ăsta nu pot să fac abstracție de faptul că filmul este o ilustră punere în scenă de către regizorul italian Paolo Pasolini, a operei marelui Boccaccio, Decameronul , capodopera sa embrionară , în al cărui nucleu începe să se releve geniul autorului, și în consecință mă voi referi în paralel la film și autorul romanului care l-a inspirat. Mă gândesc ce s-ar întreba un cineast avizat, atunci când face cunoștință cu un film: se poate întreaba sub ce influențe s-o fi născut ? Desigur că aici putem găsi răspunsul… sub influența lui Boccaccio, predecesor al lui Dante, gânditor și artist umanist care la rândul său își schimbă opera și viziunea despre viață, după întâlnirea și prietenia cu Petrarca, dar și dezamăgirile suferite în dragoste.
    Ceea ce dă un suflu aparte acestui film, este meritul unei transpuneri, tip mărturisire de calitate, fără cenzură și control asupra ,,indiscrețiilor,,de ordin personal, nu doar o incursiune într-o realitate pe cât de evidentă, pe atât de stupidă. Filmul ca și opera ne prezintă un model de viață eliberat de constrângerile morale, puternic satirizate. În ciuda epocii în care se deruleaza filmul, totul pare să se desfășoare la timpul prezent.
    Filmul parcă marchează o nouă vârstă a fantasticului Boccaccio, pe care Pasolini o redă remarcabil. Scenele se grupează în jurul unei teme fundamentale ( relația dintre nevoile umane și acceptarea socială), și recomandă pentru spirit lecția spectacolului. Creează o tipologie memorabiliă și un spațiu imaginar în care fiecare pare invitat să pășească.
    Cred că filmul și opera ar trebui să servească drept exemplu, în sensul că, stralucita cariera a lui Boccaccio obține recunoașterea mult mai târziu, în ciuda faptului că a muncit, tradus și creat cu o mare fervoare și har.
    Punerea în scenă atât de transparent, dar îmbrăcat cu un umor adânc și subtil, ramân marea realizare a regizorului. Surprinde luciditatea cu care tratează ipocrizia din timpurile medievale, dar care se plasează încă în prezent, în existența omului modern, alunecarea între desăvârșit și infam, caraghios/derizoriu și tragic/nimicitor, dar care se află în permanență în fundamentul ființei umane. Filmul poate da impresia că se adresează unui public înconjurat de ziduri.
    În final, filmul ne dă doar o cheie, pentru acest obositor neautentic în care trăim.
    Și dacă Boccaccio- Pasolini deschid ușa Pandorei observând cât de obositoare este prezența aceasta pentru fiecare dintre noi, (mai mult sau mai puțin), suntem tentați să facem același lucru.
    Un film pentru neliniștea noastră ! Cu greu poate fi imaginată o meditație mai tulburătoare despre una din dilemele omului contemporan și dintotdeauna ! Pasolini –Boccaccio reușesc să redea o înțelegere aproape exhaustivă a ființei umane…
    ,,Fiinţele umane sunt singurele creaturi capabile să se comporte iraţional în numele raţiunii” Ashley Montagu, antropolog francez.
    Ajutat de Petrarca să depășescă o mare criză mistico-religioasă, Boccaccio spre sfârșitul vieții rămâne marcat de o morală religioasă, iar mesajul final tinde să fie acela de a trăi complet și moral, oferind un prilej de a contempla miracolul existenței umane, ceea ce mă duce cu gândul la o întrebare ce îi aparține lui Mircea Cărtărescu din Levantul :
    ,, Este omul o jivină, sau e zeilor asemeni ?…’’
    Ramâne unul dintre cele mai vii, puternice și profunde filme pe care le-am vazut vreodată. Forța de transpunere a regizorului din acest filon al artei, mi-a lăsat o puternică impresie și care, cu siguranță mă va mai tulbura înca o vreme îndelungată.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.