filme tari

Sâmbătă, 21 Ianuarie, la Cinema Scala am avut parte de o ediție proaspătă de Short’s up, servită cu mult umor și bunădispoziție. Coada imensă din fața cinematografului mi-a dat ușoara senzație că se întâmplă o mică revoluție și acolo, dar erau doar oamenii nerăbdători să vadă niște scrtmetraje bune. Aceeași voluntari primitori, zâmbitori și prietenoși ne-au întâmpinat, la fel și standul pe care îl vedem la orice eveniment de genul, cu renumită ,,Decât O Revistă”, un caricaturist foarte talentat care facea evident caricaturi doritorilor,niște măști simpatice și diferite chițibușuri cu care îți puteai face poze haioase.

Sala a fost full, puteau fi recunoscuți foarte ușor unii dintre acei spectatori care alcătuiesc cam tot timpul publicul la acest gen de eveniment.  S-au stins luminile, tăcere completă și primul scurtmetraj rulat ,,Noreen”. A fost foarte bine plasat la început pentru că avea ca temă ,,poliţia” și atitudinea polițiștilor în situații de criză, un aspect tratat super comic la care publicul s-a prăpădit de râs. A urmat apoi o animație,,Cursa” care ne-a ținut pe toți în cel mai teribil suspans dar care s-a ridicat tot la cel mai înalt nivel de râs.

Ceea ce m-a intrigat puțin, a fost faptul că s-au introdus de două ori chiar, o serie de scurtmetraje,,Epic fail” care nu erau altceva decât o sumă de filmulețe cu oameni care se răneau în diferite moduri care mai de care mai ciudate și mai amuzante. M-a intrigat pentru că mi s-a părut că au fost ușor de umplutură și în plus le putea accesa oricine foarte ușor pe Youtube. În orice caz, ne-au amuzat teribil și acelea și pot să zic că atunci am auzit cele mai gălăgioase hohote de râs. Au urmat apoi scurtmetraje foarte ingenious realizate având subiecte și teme obișnuite din viață noastră dar tratate într-un mod foarte ironic. ,, Alice et moi” ne spune povestea unui tip care s-a oferit șofer pentru trei bătrâne rude cu el, care nu făceau altceva decât să critice relaţia lui cu prietena sa și nu numai, pe tot parcursul călătoriei. Tot la capitolul bătrânei am mai avut un scurtmetraj savuros cu doi bătrânei ce făceau mereu competiții de înot, iar unul dintre ei trişa mereu în cele mai ingenioase moduri.

Dintre toate scurtmetrajele difuzate, evident că unul dintre ele s-a menținut în top, iar acela a fost ,,Stremţ 89”(regia Dragoș Dulea, Anda Pușcaș, România 2011), un reportaj făcut în micul sătuc din vârf de munte,,Stremţ” unde oamenii locului povestesc ce s-a întâmplat în comunitatea lor în timpul Revoluției de la ‘89. Este realizat într-un mod excepțional, de la culori, cadre și montaj, astfel încât pune în evidență, pe lângă modul de trai al oamenilor, dar și mentalitatea lor în strânsă legătură cu acesta, totul ilustrat într-o formă ironică dar realistă. Oamenii narează întâmplările de atunci care includ: multă paranoia, damigenele de băutură din beciurile oamenilor, suspiciuni de terrorism și ideile lor de viitor în legătură cu schimbarea regimului actual.

Per total am fost destul de mulțumită de viozionarea acestor scurtmetraje care sunt pe merit, spectaculoase, iar realizatorii lor niște oameni deosebit de inventivi și cu un simț dezvoltat al umorului, umor de care avem nevoie mereu în doze mici sau mari.

Sursă foto : www.facebook.com/ShortsUP