filme tari

Nu c-as vrea sa va dau pe spate, dar este ceva ciudat, si in acelasi timp placut, cu Billy Elliot. N-aveam habar de existenta lui, si, spre rusinea mea, nici nu stiam de unde sa-l iau pe micul nostru personaj. Nu-i nimic, niciodata nu-i prea tarziu sa afli: Jamie Bell, actorul din rolul principal este chiar un nume de pe lista distributiei unor filme ca “Defiance” si “Jumper”. Si Gary Lewis merita mentionat aici, caci este unul din acele personajele de-o pregnanta pe care rar ai ocazia s-o poti admira. Ce mai poate fi ciudat? Nu stiu, accentul britanic, subiectul delicat dar si artistic, iar placutul este evidentiat de ingeniozitatea producatorilor de a nu imobiliza pelicula intr-un subiect unic, osciland astfel cu doua probleme (de ordin social) divergente. Si poate din cauza acestor improvizari, “Billy Elliot” obtinea la aceea vreme trei nominalizari la Oscar + multe alte precizari, alteori si premiate.

Pentru Billy Elliot, familia este acel element primordial. Chiar daca baiatul este orfan de mama, acesta trebuie sa se ingrijeasca de bunica senila, sa se lase repezit de fratele mai mare, dar si neglijat de catre tatal sau. Nu va ganditi ca este lasat sa rabde de foame ori sa munceasca pentru a-si intretine caminul, caci exista si alte forme de neglijenta parentala.

Si pentru ca va spuneam de doua planuri, iata si despre ce este vorba: Billy, fortat de tata sa practice boxul, un sport cu renume de-a lungul generatiei lui, este pasionat de balet, un manifest pur-artistic aflat in contradictie cu situatia de criza din acel orasel: minerii au initiat o greva si sunt dispusi sa faca (aproape) orice pentru a-si redobandi drepturile. Printre ei, se afla Tony (fratele lui Billy) dar si capul familiei, Jackie Elliot.

Uneori ma enerveaza la culme tenta asta moralista in care un film este evident infasurat. Si daca tu, ca simplu privitor, nu ai trecut ori trait o situatie in genul celei vizate pe viu, apa de ploaie devine acel mesaj moralizator. Cam asa sta treaba cu tendinta parintilor de a-si obliga odraslele sa le urmeze propriul vis odinioara soldat cu un esec de neuitat. Baietelul se misca fenomenal, iar scenele in care acesta incearca sa se integreze in grupa fetelor la ora de balet ori boxeaza, chiar merita vizionate. Si poate nu i-as fi acordat atat de mult credit, daca scena finala n-ar fi existat. Pentru scena aia, as fi dat Oscarul. Ei, probabil exagerez, dar pentru un deznodamant reusit si de tinut minte, nu cred ca se putea ceva mai inspirat. Per ansamblu, “Billy Elliot” chiar este si o alegere inspirata.

Vizionati trailer: