Au Voleur / O Viaţă Reală (2009)

Mi-e ruşine să recunosc, dar eu nu l-am cunoscut pe Guillaume Depardieu până anul acesta când am văzut Copilăria lui Icar. Sincer, îmi pare rău că am aflat de el atât de târziu, dar ce să fac dacă nu sunt atât de bună prietenă cu filmele franţuzeşti. Pentru aceia dintre voi care sunt la fel de informaţi (sau mai bine zis neinformaţi) precum am fost eu, Guillaume a fost fiul binecunoscutului Gerard Depardieu, iar Au Voleur este penultimul film în care a jucat înainte de a muri la numai 37 de ani. Trist, într-adevăr, mai ales pentru că avea aşa un talent de a te face să simţi chiar şi fără a scoate nici măcar un cuvânt. Aşa ceva mai rar…

Au Voleur este filmul de debut al regizoarei Sarah Leonor şi că a fost selecţionat în competiţia oficială a Festivalului de Film de la Locarno. Acesta urmăreşte povestea de dragoste dintre Bruno şi Isabelle. Ea – profesor suplinitor de germană, el – hoţ. S-ar părea că cei doi nu au nimic în comun, însă mediul sărăcăcios din care provin îi leagă mai mult ca orice. Aceştia s-au cunoscut într-un mod cam neobişnuit, şi anume, în urma unui accident de maşină a cărei victimă a fost chiar Isabelle. Bruno a alergat să verifice dacă este teafără, i-a furat şi brăţara între timp, însă în momentul în care privirile lor s-au întâlnit a fost, după cum se spune, dragoste la prima vedere. Şi încă una puternică având în vedere că ea îi acceptă ocupaţia, ba mai mult, îl susţine orice ar fi. Mai exact, în urma unui jaf care merge prost, poliţia îl urmăreşte şi o investighează şi pe ea. Iar Isabelle nu numai că îl acoperă, dar şi fuge împreună cu el în mijlocul pădurii, acolo unde se vor putea iubi în pace, în natură – cel puţin pentru un timp.

Au Voleur este dramatic şi intens (însă nu atât de intens precum mi s-a părut L’Enfance d’Icare) şi ne învaţă că o iubire destul de puternică poate depăşi orice obstacol. Totuşi, filmul nu ne evidenţiază doar acest lucru, ci şi cam care este traiul într-un cartier sărăcăcios şi la ce se recurge în viaţa reală pentru a putea supravieţui. Dar asta nu este viaţa reală la care se referă titlul filmului – aceea este viaţă pe care cei doi ar vrea să o aibă împreună. Eu zic că este un film de urmărit în cazul în care aveţi chef de ceva realistic. Iar ca un bonus pe lângă o poveste emoţionantă vin cadrele din pădure şi cele de pe lac despre care vă spun că sunt absolut superbe. Per total, mie mi-a plăcut filmul, deşi nu aş putea să spun că este un gen pe care îl prefer. Acum rămâne să-mi spuneţi şi voi ce aţi crezut despre el.

Vizionaţi trailer: