Adventureland (2009)

Trebuie să mărturisesc că mi s-a părut oarecum ciudat să o văd pe Kristen Stewart jucând rolul unei adolescente rebele ce se încurcă cu bărbaţi însuraţi, fiind, în acelaşi timp o tipă fragilă din punct de vedere emoţional, ce încă nu a depăşit moartea mamei sale şi recăsătorirea tatălui său. Mi-a fost destul de dificil la început, să nu o mai identific cu Bella Swan. O a doua surpriză, de care am avut a parte, a fost Ryan Reynolds într-un rol mediocru. Şi nu mă refer la modul în care a jucat, pentru că s-a descurcat foarte bine, ci la personajul pe care trebuia să-l interpreteze. Un muzician ratat, cu o căsnicie nefericită, ce lucrează într-un parc de distracţii şi care nu se dă înapoi atunci când vine vorba să-şi înşele nevasta. Acum că am stabilit lucrurile ce m-au frapat în mod deosebit, să vă zic ceva şi despre film. Mă aşteptam la ceva mult, mult mai slab, mai ales când am văzut că regizorul era Greg Mottola, acelaşi care s-a ocupat şi de “Superbad“. Şi cum, filmul respectiv mi s-a părut o mare porcărie … înţelegeţi voi.

Din fericire, m-am înşelat. Pelicula a fost foarte ok. M-a relaxat, au fost chiar şi momente în care am râs, nu a existat nimic care să mă deranjeze în mod deosebit, poate doar faza cu omniprezentul adolescent virgin. Însă aici a fost prezentat cu totul altfel şi poate fi scuzabil.

Chiar dacă e un film cu şi despre tineri, nu urmează acelaşi tipar al producţiilor de genul. Ei bine, nu e extraordinar, nici măcar bun şi mulţi o să-l găsească limitat sau plictisitor. Şi poate au dreptate, doar că, în comparaţie cu ce m-am aşteptam la început, a fost mult mai ok, iar partea cea mai bună a fost că producătorii au încercat să îl facă cât mai realist cu putinţă. Faptul că au plasat acţiunea în 1987, a reprezentat o altă idee inspirată. În primul rând, datorită subiectului filmului, care cerea o atmosferă potrivită, şi, în al doilea rând, datorită soundtrack-ului foarte bun. Numele peliculei vine de la parcul de distracţii Adventureland, unde James Brennan este nevoit să se angajeze, pentru a reuşi să economisească suficienţi bani ca să plece într-un tur al Europei. Acolo se împrieteneşte cu Mike Connell (Ryan Reynolds) şi se îndrăgosteşte de Em Lewin (Kristen Stewart). Normal că vor exista intrigi şi nemulţumiri, dar sunt construite într-un mod normal, realist, fără exces de dramatism sau romantism.

Dacă reuşeşti să dai la o parte toate clişeele, vei vedea că filmul ascunde dramele (poate e mult spus) unor tineri a căror existenţă este ispitită de mediocritate şi nefericire. Fiecare dintre ei se confruntă cu propriile frustrări, nevoi, dorinţe şi încearcă să găsească o cale de a-şi depăşi condiţia (cel puţin unii dintre ei). L-aş recomanda poate pentru atmosfera nostalgică din film, pentru muzică (în special cea a lui Lou Reed), pentru felul în care joacă Kristen Stewart şi pentru sfaturile lui Reynolds când vine vorba de relaţii: niciodată să nu foloseşti cartea cu “tocmai am ieşit dintr-o relaţie nasoală” la prima întâlnire cu o tipă 😀

Vizionati trailer: