Niciodată nu e prea târziu să o iei de la capăt. Niciodată nu e prea târziu să-ţi (re)găseşti dragostea. Niciodată nu e prea târziu să ai parte de fericire. Trebuie doar să ai voinţă şi să te rupi brusc de trecut, de familie, să dai dovadă de egoism şi să îţi pese de tine mai mult decât de ceilalţi. N-ai de unde să ştii că lucrurile vor fi mai bune pe o perioadă îndelungată, dar chiar dacă ai avea parte de bucurii pe termen scurt, atunci pariul tău cu tine va fi câştigat.
Julia se poate considera o femeie împlinită. Are alături un soţ iubitor – Daniel şi două fete adolescente, cam răsfăţate. Pentru a sărbători nunta de argint, cei doi soţi pleacă într-o a doua lună de miere în Malta. Locaţia a fost aleasă de Julia care păstra un secret de un sfert de veac. În urmă 25 de ani, ea îşi întâlnise iubirea, prima şi singura iubire, în Malta, făcuseră dragoste pe plajă şi stabiliseră un legământ: să se reîntâlnească peste 25 de ani, tot acolo, şi să continue ceea ce nu au avut curaj să facă în tinereţe. Mare i-a fost mirarea atunci când s-a reîntâlnit cu Alex, iubitul din tinereţe. Totuşi, lucrurile se mai schimbaseră, parcă nu mai exista scânteia de acum 25 de ani, parcă nu avea chef să-şi părăsească familia. Oare nu ar fi mai bine ca trecutul să rămână în trecut ?
Julia oscilează tot filmul între prezent şi trecut. E foarte tentată să-şi părăsească soţul, un bărbat pasionat de puzzle-uri, inclusiv în vacanţe, dar nici Alex nu i se mai pare o soluţie bună, el având în palmares patru căsnicii. După o serie de întâmplări mai mult sau mai puţin amuzante, Julia descoperă o nouă faţă a soţului său, una plină de viaţă şi decizia este şi mai greu de luat. În cele din urmă, face un compromis, dar pentru că avem de-a face cu o comedie romantică finalul este unul ca-n…filme. Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi. Probabil.
Vizionaţi trailer:
