10 filme tari pe care nu le-ai văzut în 2011

6

Multe filme din anul 2011 au fost trecute cu vederea de public, fie din lipsa unei promovări adecvate, fie din cauza unor subiecte nu foarte atractive. Dar este foarte probabiș ca peliculele din această listă să aibă același viitor ca multe altele și să devină „cult classics”, atât prin modul în care prezintă povestea cât și prin interpretearea actorilor. Iată câteva dintre producțiile care ar fi meritat să aibă success în anul trecut, dar care nu au reușit să își facă o intrare bună în cursa pentru câștiguri la box-office.

1. „A Separation”

Producția iraniană, nominalizată la două Premii ale Academiei, este surpriza acestui an. Prezentând poveștile a două familii din clase sociale diferite, pelicula realizează o descriere interesantă a obiceiurilor și rolurile fiecărei persoane din țările islamice, dar arată și o încercare de detașare față de aceste tradiții. Viața primului cuplu este tulburată de dorința soției de a se muta din Iran, spre dezamăgirea lui Nader (Peyman Moaadi),  pentru a putea oferi fiicei lor o doză mai mare de libertate. Cealaltă familie se confruntă cu datorii și cazuri de depresie, care se amplifică pe măsură ce acțiunea inaintează. O imagine modernă a unei societăți tradiționale care face eforturi de a se detașa de vechile principii, aceasta este esența acestei producții care a uimit cinematografia vestică.

2. „The Beaver

Mulți își aduc aminte de căderea nervoasă a Lui Mel Gibson, în care a reușit să insulte mai multe religii și etnii, toate acestea având loc în public. Filmul preia într-un fel această idée și o duce la extrem, introducând conceptul unei păpuși – „the beaver”- care îl ajută pe Walter (Gibson), un director cu intenții sinucigașe, să comunice cu celelalte persoane, inclusiv cu propria lui familie. Din păcate, păpușa reprezintă nesiguranța și caracterul depresiv al lui Walter, care încearcă să pună stăpânire pe acesta. Filmul nu a fost un succes din cauza istoriei lui Gibson,  pentru că el își joacă rolul foarte bine (presupun ca experiențele anterioare l-au ajutat), Jodie Foster este un regizor care merită aprecierea noastră, iar toate problemele psihologice prezentate sunt din ce în ce mai întâlnite în societățile moderne.

3. „I Saw the Devil

Ce poate fi mai înfricoșător decât un film horror cu criminali în serie care au obiceiul să omoare femei însărcinate? Un film horror asiatic cu criminali în serie. După ce logodnica lui este ucisă cu brutalitate, un detectiv corean își găsește un nou scop în viață: să devină și mai sadic decât criminalul, să îl tortureze și într-un final să îl omoare. Pelicula este interesantă pentru că nu delimitează foarte bine granița dintre bine și rău, prezentând totul în nuanțe de gri. Este normal ca detectivul să se răzbune într-un fel atât de violent, ajungând și chiar depășind nivelul de brutalitate al primei crime? Filmul nu dă un răspuns, dar în schimb oferă suspans și o atmosferă tensionată pe toată durata lui.

4. „Take Shelter”

Anul 2011 a fost cu adevărat anul lui Jessica Chastain, apărând în trei filme impresionante. Deși „The Help” și „The Tree of Life” s-au bucurat de o atenție sporită, atât din partea criticilor, cât și a publicului, „Take Shelter” nu a avut parte de același tratament, în ciuda faptului că este un film impresionant care arată cum realitatea anormală ale unei persoane poate afecta viața unei familii. Curtis (Michael Shannon) care aparent suferă de o boală mentală, se simte obligat să construiască un adăpost, în cazul în care o să se confrunte cu furtuna din viziunile sale. Din păcate pentru el și pentru soția și fiica lui, Curtis începe să se izoleze treptat, crezând că cineva apropiat o să îl atace. O producție care lasă întrebarea „este bolnav sau chiar are viziuni?” fără răspuns până în ultimul moment și care reușește să insereze o doză de nesiguranță și mister în fiecare scenă.

5. „We Need to Talk About Kevin”

Adaptat după romanul cu același nume de Lionel Shriver, pelicula arată unul dintre cei mai confuzi și violenți tineri din istoria cinematografiei. Povestea filmului este prezentată printr-o serie de flashback-uri ale lui Eva (Tilda Swinton), mama lui Kevin, care încă din primii ani de viață ai acestuia și-a dat seama că ceva nu este normal. Încercările ei disperate de a discuta cu soțul ei despre problemele pishice al lui Kevin au eșuat în repetate rânduri, copilul devenind din ce în ce mai ciudat și mai atras de conceptul de a-I răni fizic pe ceilalți, inclusive pe propria lui soră. O producție care reușește să surprindă drama unei mame căreia îi este frică de propriul copil și care nu știe cum să îl ajute sau să îl protejeze, „We Need to Talk About Kevin” este înfricoșător, dar un film care merită cu siguranță să fie văzut.

6. „La piel que habito

Toate filmele lui Pedro Almodovar au o intensitate specifică, iar aceasta peliculă nu face excepție. Robert (Antonio Banderas) este un chirurg care realizează experimente ilegale pe Vera, o prizonieră în casa acestuia. Acestea sunt rezultatul unor trauma suferite de doctor după pierderea soției și fiicei lui, ambele recurgând la sinucidere. Filmul nu are un substrat psihologic la fel de marcant ca alte titluri din această listă, dar imaginile sunt extreme de puternice și memorabile, și nu întotdeauna într-un sens bun.

7. „Shame

După o copilărie traumatizantă, atât Brandon (Michael Dassbender), cât și sora lui, Sissy (Carey Mulligan), fac eforturi să se integreze în societate, recurgând la acte superficiale în încercarea de a se detașa de contactul uman profund. Astfel, Brandon este prezentat ca având numeroase aventuri sexuale, care încep treptat să îl afecteze atât psihic, cât și fizic, iar Sissy este atât de afectată de propriile ei problem încât nu doar că nu îl poate ajuta, chiar are nevoie la rândul ei de o salvare. Un film care a fost criticat pentru că are mult prea multe scene de nuditate gratuită, dar care reușește să transmit un mesaj puternic în ciuda (sau datorita?) acestora.

8. „Melancholia

Încă un mare regizor care se află pe această listă, domnul Lars von Trier este cunoscut pentru filmele lui șocante. De această dată însă, ne oferă un film geru de vizionat, nu din cauza imaginilor violente, ci a secvențelor extreme de lungi. Îmbinând povestea a două surori, Justine (Kirsten Dunst) și Claire (Charlotte Gainsbourg), cu sfârșitul neașteptat al lumii, von Trier a pornit de la ideea că în momentul în care ești depresiv, rămâi calm în situații limită. Desigur, actorii joacă foarte bine, sunt anumite imagini care emoționează și fascinează, dar filmul este unul greu de urmărit.

9. „Submarine”

La vârsta de 15 ani, dacă nu există drama în viața ta, o creezi, iar dacă există, o amplifici. Exact acest lucru îl face și Oliver, un adolescent care nu are aptitudini sociale foarte bine dezvoltate și care, în încercările lui de a rezolva lucrurile, doar le înrăutățește. Tânărul se confruntă cu două mari probleme, relația cu Jordana, a cărei mamă are o tumoră fatală, și relația părinților lui în momentul în care reapare un fost iubit al mamei sale. Făcând eforturi să aducă lucrurile la un numitor comun și să îi ajute pe toți, el face niște greșeli mari,dar care au un final neașteptat. O comedie britanică pentru adolescenți care nu se bazează pe clișee sau glume fără pic de umor, dar care nu s-a bucurat de toată atenția pe care o merită.

10. „Win Win”

Toată lumea câștigă în acest film american care prezintă viața lui Mike, un avocat dintr-un oraș mic, care se confruntă cu probleme financiare. În încercarea de a-și asigura un venit stabil, el accept să aibă grijă de Leo, un client în vârstă care nu are rude apropiate. Povestea se complică în momentul în care nepotul acestuia apare la ușa lui Mike, iar acesta îl primește în propria casă și îl înscrie la un nou liceu. Deși pare plin de clișee, filmul reinterpretează fiecare idée astfel încât este proprie producției, iar actorii interpretează rolurile într-un mod surprinzător.

6 COMENTARII

  1. Am vazut o parte si nu sunt chiar asa tari, cel putin mie nu mi-au placut. De ex Melancholia

  2. Am vazut peste jumatate si nici unul nu m-a impresionat.Win Win chiar a fost foarte plictisitor. Tipic pentru Sundance.

  3. La The Beaver mi-am irosit rabdarea pe primele 30 min. din film. Chiar eram incantata cand a aparut, pacat de actori.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.